Ramurile poluarii

POLUAREA APELOR

Poluarea industriala a luat proportii o data cu cresterea acesteia. Cele mai poluante sunt imdustria alimentara si cea chimica. Abatoarele consuma o medie zilnica de 500 l apa pentru fiecare animal sacrificat,care apoi e deversata poluata. In tarile dezvoltate, industria alimentara provoaca 20-25 % din intreaga poluare, iar industria chimica 30 % deversind cele mai diferite substante toxice, uneori producand poluari deosebit de grave,daca apele nu sunt epurate inainte de deversare. Rafinariile si in general, petrochimia raspandesc hidrocarburi, iar pelicula de petrol impiedica reoxigenarea si dezechilibreaza capacitatea de autoepurare a apelor. Industria mai deverseaza si ape incalzite, care modifica temperatura din jur .

POLUAREA AGRICOLA

Se realizeaza prin pesticide, ingrasaminte chimice si dejectii zootehnice .
Pesticidele sunt folosite in scopul de a distruge activitatea insectelor daunatoare, a rozatoarelor, ciupercilor . eleau adus servicii imense, distrugand insecte care transmit microbi sau care consumau pana la 50% din recolte . Cu toate acestea folosirea lor masiva a dus la otravirea unor ape. Unele din aceste substante se degradeaza lent, acumulandu-se in unele plante sau animale consumate de om. Apa fiind principalul vehicul al pesticidelor, ele distrug sau ameninta echilibrul biologic al unitatilor acvatice .
Si unele ingrasaminte chimice pot fi daunatoare : de exemplu azotati in surplus se pot uni cu materiile organice in fermentatie dind azotati care distrug fauna acvatica.

POLUAREA URBANA

Poluarea urbana se manifesta prin evacuarea apelor menajere, fie prin canale, in rauri sau ocean, fie infiltrare in panza freatica.
Canalele colecteaza continutul instalatiilor sanitare, al bucatariilor, incarcate cu reziduri organice, cu bacterii patogene, cu detergenti etc.

POLUAREA MARILOR SI OCEANELOR

Oceanul sa dovedit a fi limitat ca posibilitati de regenerare, infectindu-se repede. Echilibrul sau biologic este amenintat si odata cu asta este amenintat si rolul sau de intretinerea vieti pe Pamant.
Hidrocarburile constituie principali poluanti. Petrolul fiind sursa cea mai periculoasa pentru mediul marin intinzandu-se ca o enorma pelicula neagra, opreste oxigenarea, absoarbe lumina, reduce fotosinteza. Sursel de poluare cu petrol sunt:
- din sondele forate in mare
- din pierderile prin transportul cu vase sau conducte
- din spalatul tancurilor petroliere
- de la explotarile si rafinariile de pe litoral sau din apa riurilor.
Foarte grave sunt accidentele produse de tancurile petroliere care poarta obisnuit incarcaturi de 300 000 t petrol si chiar mai mult ; ele formeaza „mareea neagra”,care produc pagube imense, plajele sunt afectate, pasarile mor in numar impresionant, iar fauna si flora acvatica sunt afectate in mod deosebit, cand nu se intervine urgent pentru inlaturarea acestor pelicule.
Apele uzate si infectate provenite de pe continent afecteaza cu precadere litoralul. Ele sunt periculoase mai ales prin pesticidesi unele metale grele, dar si prin alti produsi chimici pe care ii poarta.

POLUAREA RADIOACTIVA

A debutat cu pulberi provenite de la exploziile atomice si s-a marit apoi prin crearea diferitelor laboratoare si uzine atomice, care evacueaza ape radioactive. Poluarea apelor oceanice este,, aglomerata” in estuare, in locurile de varsare a marilor fluvii, zonele de litoral cu mari densitati urbane si industriale, in marile inchise, cu alte cuvinte tocmai acolo unde traiesc multi oameni.

Cum ne afecteaza poluarea?

Tuşim fără motiv, ne simţim mai tot timpul obosiţi, iar durerile de cap sunt la ordinea zilei. Acestea sunt efectele de suprafaţă ale poluanţilor din aer şi din alimente, care se insinuează în organism şi ne distrug sănătatea încetul cu încetul.

Sub efectul aerului din ce în ce mai poluat, sănătatea noastră se încadrează într-o statistică crudă: la nivel mondial, peste trei milioane de persoane mor prematur din cauza expunerii constante la plumb, ozon sau la mercur.

Se estimează că, în majoritatea ţărilor industrializate, nivelul pulberilor fine în suspensie (o categorie de poluanţi cunoscuţi ca fiind printre cei mai periculoşi) este de trei ori mai mare decât limita admisă de normele de siguranţă internaţionale.

Mai mult, românii se pot „lăuda” cu cea mai poluată capitală din Uniunea Europeană, potrivit autorităţilor naţionale de mediu. Un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2007 arată că în ţara noastră mor anual 9.400 de persoane din cauza aerului poluat.

De unde vine pericolul?

Ţevile de eşapament ale maşinilor şi conductele de evacuare ale combinatelor ne „furnizează” fără încetare substanţe nocive, care ne pătrund în sânge şi în plămâni, modificând structura celulelor şi producând inflamaţii ale ţesuturilor. Ce au în comun afecţiuni precum cancerul, astmul şi chiar apendicita? S-a dovedit că toate sunt, într-o anumită măsură, declanşate de poluanţii din atmosferă sau din alimentaţie.

Poluanţii ne împiedică să luăm oxigen din aer

Cercetările din ultimii zeci de ani au arătat că substanţele toxice din aer atacă organismul la scurt timp după contact, determinând o reacţie în lanţ din partea acestuia. Pr imul „instinct” al organismului este de a produce mai mult mucus, urmat de contractarea muşchilor care înconjoară căile respiratorii.

Astfel, ne este din ce în ce mai greu să respirăm şi să luăm din aer preţiosul oxigen. Substanţele toxice care se găsesc în atmosferă în cantităţi mai mari sunt şi cei mai periculoşi (monoxidul de carbon, ozonul sau pulberile fine în suspensie - un amestec de praf, mercur, plumb, arsenic etc.).

Bolnavii de astm, cei mai afectaţi

Persoanele cu astm, bronşită cronică, insuficienţă cardiacă (mai ales cele în vârstă) sunt cele mai afectate de poluanţii din aer. În plus, rată mortalităţii este mai mare în rândul acestora. Un studiu efectuat în Canada a arătat că mortalitatea în urma expunerii la particule toxice a fost dublă la persoanele cu infecţii respiratorii şi cu insuficienţă cardiacă. De asemenea, copiii care trăiesc în mediul urban, cu concentraţii crescute de oxizi de azot, au r isc mai mare de a dezvolta astm.

„Inamicii” de care nu ne putem feri

-Monoxidul de carbon, care se găseşte în fumul de ţigară şi în gazele de eşapament, scoate oxigenul din organism, legându-se de hemoglobină de 200 de ori mai repede decât oxigenul. Expunerea constantă la acest compus duce la dureri de cap sau la ameţeală.

-Ozonul, care se produce în urma interacţiunii dintre lumină şi gazele de eşapament, produce constricţia căilor respiratorii. Nivelul de ozon este mai mare în timpul zilei şi mai scăzut dimineaţa şi seara. Nu confunda ozonul toxic cu stratul de ozon, care absoarbe radiaţiile ultraviolete!

-Pulberile fine în suspensie reprezintă un termen generic pentru un amestec de poluanţi: praf, cenuşă, gaze emise de motoarele Diesel, plumb ori arsenic. Persoanele care se expun la plumb au un IQ mai mic, o dezvoltare deficitară şi probleme de memorare. Arsenicul creşte riscul apariţiei cancerului de plămâni, vezică şi de rinichi şi a problemelor circulatorii de la nivelul pielii.

Aerul fără oxigen creşte tensiunea

Ni s-a tot repetat că excesul de sare şi stilul de viaţă sedentar au un efect negativ asupra tensiunii, dar nimeni nu ne-a avertizat că simplul obicei de a respira poate creşte presiunea arterială. Şi asta din cauza poluanţilor din aer, care pătrund foarte rapid

în sistemul cardiovascular, arată un studiu recent realizat de cercetătorii americani d e la Universitatea de Stat din Ohio.

Nivelul tensiunii continuă să crească şi la câteva zile de la ultima expunere la poluanţii din aer. Mai mult, din cauza pulberilor fine în suspensie, cantitatea sângelui care circulă prin arterele coronare descreşte, iar inima pompează sânge mai greu. Astfel, riscul de aritmii creşte.

Zgomotele care ne poluează

Numărul persoanelor cu probleme de auz este în creştere în ultimii 30 de ani în întreaga Europă, au observat specialiştii. De vină sunt şi obiceiurile imprimate de stilul de viaţă modern (ascultatul muzicii la căşti, de exemplu), dar şi nivelul ridicat de decibeli la care suntem expuşi zilnic fără voia noastră.

S-a stabilit că în Uniunea Europeană aproape 40 la sută din populaţie este expusă zilnic unui zgomot care depăşeşte 55 de decibeli (limita considerată sigură), iar 20 la sută din populaţia europeană este expusă zilnic unui zgomot mai mare de 65 de decibeli.

Pe perioade scurte de timp, urechea umană poate suporta şi 80 de decibeli (volumul la care se ascultă muzică la o petrecere, de exemplu), însă expunerea pe perioade lungi de timp la zgomote atât de puternice poate lăsa urme ireversibile asupra auzului. De asemenea, pierderile de auz apar şi în urma expunerii de scurtă durată la zgomote foarte puternice (mai mari de 115 de decibeli - zgomotul produs de o formaţie rock în concert).

Cum ne afectează?

Zgomotele puternice afectează structurile fine din urechea internă, astfel explicân­du-se pierderile de auz (fie temporare, fie permanente). În cazul celor temporare, auzul revine după 16-48 de ore. Pierderile de auz temporare pot fi însoţite şi de tinitus (ţiuit în urechi), care în multe situaţii dispare după un timp. Studii recente arată că zgomotele puternice declanşează formarea unor molecule în urechea internă, care distrug receptorii de aici şi duc la pierderea permanentă a auzului.